Rezumatul unei saptamani intense.

Tocmai s-a incheiat o saptamana intensa, asa cum mi-as dori sa fie pentru toti cititorii acestui blog. Lasand la o parte amanarea Transmaratonului, restul evenimentelor au fost fericite. In primul rand, Ema (fi-mea :) ) a inceput sa mearga (de-a busilea), ceea ce a insemnat o redecorare rapida a apartamentului (am mutat la inaltime > 1 metru tot ceea ce putea fi apucat si aruncat…).

Campania “Cumpara o caramida” a Hospice Casa Sperantei a continuat cu punerea temeliei pentru noul centru de ingrijire paliativa pe care fundatia il va construi pana vara viitoare. Investitia se ridica la 4.7 milioane euro, obiectiv atins in proportie de aproape 80%. Desigur, ne-am dori ca toate tipurile de cancer (si alte boli) sa fie eradicate dar, pana atunci, bucurestenii vor avea acces la cel mai mare si modern centru de ingrijire paliativa din capitala.

In aceeasi zi cu evenimentul de mai sus a avut loc si lansarea cartii Nascuti pentru a alerga, a lui Christopher Mc Dougall. Am citit varianta in engleza a acestei carti in urma cu un an si ii felicit din toata inima pe cei de la Preda Publishing pentru initiativa si pe prietenii mei de la Traiesc Sanatos pentru invitatia de a vorbi, impreuna cu Gabi Solomon si Vlad Mihalache, participantilor prezenti la lansare. Despre carte o sa va spun doar ca nu am putut sa o las din mana pana nu am terminat-o si ca mi-a dat foarte multa incredere in ceea ce priveste alergarea de distante lungi… Merita citita!!!

La birou, am avut placerea de il gazdui pe actorul Andi Vasluianu (tizul si colegul meu de zodie :) ), care colaboreaza cu noi pentru un filmulet pe care il vom folosi la induction-urile din companie si in care joaca impreuna cu colegii mei. Andi este un tip super, iar cei care vor participa la Transmaratonul din acest an vor avea ocazia sa il cunoasca si sa alerge alaturi de el…

Tot referitor la latura mea profesionala, suntem in plina desfasurare a unei serii de evenimente grupate sub ‘genericul’ Luna Sanatatii la UniCredit Leasing. Pe parcursul intregii luni am avut – zilnic – o multime de activitati prin care ne-am evaluat si, apoi, sporit awarness-ul si gradul de sanatate fizica (si psihica :) ) – workshop-uri, intalniri cu nutritionist, doctor si coach, scanarea nivelului de anti-oxidanti, masurarea indicelui de masa corporala, consultatii, expozitii de produse bio si suplimente, outdoor activities, Ziua mersului pe jos si pe scari, degustare de suc de iarba de grau si mancare raw-vegana, concurs de facut salate si multe altele (cine vrea sa ‘importe’ in propria companie conceptul, sa imi scrie; il impartasim cu drag!). Sambata am organizat un triatlon (“Omuletii de Fier” :) ) la care au participat 20 de colegi si care a iesit excelent (de aceasta data, am avut mai mult noroc cu vremea decat in cazul Transmaratonului…).

Saptamana s-a incheiat ideal pentru mica noastra comunitate de alergatori sau, mai precis, totul a mers ca pe banda… :) Gabriel Solomon a stabilit un record national la alergatul pe banda, reusind sa parcurga in 24 de ore 219 kilometri (pentru cei care nu stiu: el s-a apucat de alergat de abia acum 3 ani!), ceea ce il plaseaza in topul celor buni 10 alergatori pe banda din lume (dupa cum il stiu pe Gabi, cred ca ar mai fi alergat inca 24 de ore, daca nu ar fi mers luni la lucru… :) )!! La fel de bine a stat si stafeta celor 12 alergatori care l-au sustinut pe Gabi, depasind distanta de 250 de kilometri pe parcursul celor 24 de ore! O reusita cel putin la fel de importanta este si suma stransa in urma acestui eveniment pentru un proiect al Organizatiei Salvati Copiii – 18.000 euro; pentru a i-l ajuta pe Gabi sa isi atinga obiectivul (30.000 euro), puteti dona in continuare pe acest link. Multumim!!!

Facand o noua referire la evenimentul de mai sus, am intalnit foarte multi alergatori, printre care Andrei Gligor, unul dintre fundraiserii cei mai activi ai Transmaraton-ului, Serban Chiurlea, Marian Chiriac, Victor Vlad, Serban Damian, colegii mei Tania si Stanislav (care au organizat anul trecut alergarea Ploiesti – Bucuresti pentru Hospice) si lista este mult mai lunga… De asemenea, am aflat cu bucurie ca am reusit sa castig King of Speed-ul (cea mai lunga distanta parcursa pe banda in 15 minute) organizat in paralel cu alergarea lui Gabi; mi-am propus sa ‘sparg’ bariera celor 4 km, dar nu am reusit decat 3.740 m (dau vina pe ora extrem de matinala si pe faptul ca am pierdut 20-30 de secunde la start, pana am ajuns de la 0 la 16 km / h). Oricum, distanta parcursa a fost suficienta pentru a castiga un premiu dragut – un pedometru MOV Band. Am de gand sa i-l dau lui Alex (fi-miu :0) si sa ii dau ‘ratia’ de ciocolata functie de numarul de pasi…

Ce urmeaza? Inca o saptamana cu trezit si culcat devreme (4 a.m., respectiv 10 p.m.), antrenamente zilnice, proiecte frumoase la birou, o scurta deplasare la Brasov pentru conferinta 11even – un fel de TED autohton, unde am promis ca voi sustine cel mai bun discurs de 11 minute din viata mea :) , reluarea proiectului Transmaraton (dupa ce isi mai revine si Gabi :) ), participarea la Gala Societatii Civile 2012, unde proiectul Gift Matching (realizat de colegii din UniCredit pentru Hospice in octombrie – noiembrie anul trecut) este nominalizat si cred ca are sanse bune de a castiga si, nu in ultimul rand… Semi-maratonul Bucuresti!!! Astept cu mare nerabdare aceasta cursa, pentru ca voi alerga, in premiera, alaturi de sotia mea, Oana, aflata la primul ei 21k… :) . Daca nu v-ati inscris, cred ca o mai puteti face. Printre cei 700 de participanti am vazut o multime de prieteni de la Ro Club Maraton (va particpa inclusiv Gabi Solomon, deci aveti ocazia de a il felicita live :) ), Traiesc Sanatos, PwC si Hospice, deci ma voi simti ‘ca acasa’ – mult mai bine decat la competitiile pe care le-am alergat ‘pe coclauri’ in ultimii 2 ani… :)

Ce mult ma bucur ca m-am apucat de alergat si ca ma tin de asta… :)

Va doresc o saptamana excelenta! Ne vedem la semi-maratonul de duminica.

Transmaraton se amana din cauza vremii…

Pentru participantii la Transmaraton 2012 nu mai este un secret: competitia, programata a se desfasura pe 9 iunie, se amana. Totusi, pentru alergatorii care nu au apucat sa citeasca mail-ul transmis de catre noi, organizatorii, precum si pentru cititorii acestui blog, postez comunicatul oficial.

Dragi alergatori,

Conditiile meteo din ultimele saptamani (precipitatii abundente) au depasit limitele normale pentru aceasta perioada si au provocat numeroase incidente pe Transfagarasan (avalanse de zapada si de pietre, surpari de drumuri). Pentru siguranta participantilor la UniCredit Leasing Transmaraton 2012, Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (CNADNR) ne recomanda amanarea competitiei.

Pe parcursul urmatoarelor doua saptamani vom reveni cu informatii privind noua data de organizare a evenimentului. Va asiguram ca vom lua in calcul variantele optime pentru voi din punct de vedere al sigurantei, disponibilitatii (si costului) locurilor de cazare, suprapunerii cu alte evenimente sportive etc. si speram ca un numar cat mai mare dintre voi sa fie disponibili la data respectiva.

Evident, vom oferi acelora dintre voi care nu vor mai putea participa posibilitatea a alege intre returnarea taxei de inscriere si directionarea acesteia catre cauza sustinuta. In plus, avem si o veste buna pentru cei care vor fi prezenti pe Transfagarasan: participarea la ceremonia (si cina) organizata dupa competitie va fi oferita de catre unul din sponsorii evenimentului, fara costuri din partea alergatorilor.

 Dincolo de dezamagirea provocata de amanarea Transmaraton – atat voua, alergatorilor, cat si celorlalte parti implicate in acest proiect social (fundatii, organizatori, sponsori, parteneri media etc.) -, privim acest incident ca pe o noua provocare in incercarea noastra de a organiza un eveniment cu adevarat memorabil si, fireste, de a sprijini impreuna cu voi proiectele celor doua fundatii partenere.

Nu in ultimul rand, va multumim mult pentru efortul depus pentru strangerea de fonduri (in curand, vom depasi impreuna cota 50.000!) si speram ca amanarea Transmaraton va fi o ocazie excelenta pentru fiecare alergator de a atrage noi dotatii si sustinatori.

Va stam la dispozitie (atat prin e-mail cat si telefonic) pentru a raspunde intrebarilor pe care suntem siguri ca le aveti.

Evident, nu este genul de stire la care sa dai Like… :( Totusi, dupa ce am depasit socul provocat de aceasta amanare (la care ne asteptam, oarecum, avand in vedere vestile mai putin bune pe care le primeam din zona Transfagarasanului, dar am tot sperat…), ne-am felicitat pentru inspiratia de a nu imprima data concursului (ci doar anul) pe materialele produse pana acum…

Ce inseamna aceasta amanare pentru noi? Daca pentru alergatori va fi, cu siguranta, un “dat peste cap” al agendei si al programului de antrenament, pentru noi va fi un fel de “punct si de la capat” (alegerea datei optime, noi parteneriate cu pensiunile din zona, autorizatii, s.a.m.d.). Partea buna este ca 100% din sponsori si parteneri ne-au confirmat sustinerea, iar mail-urile participantilor sunt incurajatoare, ceea ce ne face sa fim increzatori si siguri ca evenimentul va fi chiar mai reusit decat ar fi urmat sa fie pe 9 iunie, pe principiul “Tot raul spre bine”… Sa vina soarele! :)

Haide, Gabi, suntem cu tine!!!

Gabi a inceput alergarea de 24 de ore la ora 14.00 si totul merge ok! Il puteti vedea live dand click pe poza de mai jos si ii puteti sustine cauza pentru care alearga donand AICI. O sa urmeze o noapte lunga, dar maine dimineata la 5 vin cu un ceai verde… :) Suntem cu tine, Gabi!!!

Primul european care termina un Ironman dupa un transplant de inima!

Il cheama Wouter Duinisveld. Nu stiu cum se pronunta numele lui, dar asta conteaza mai putin. Mai important este ca Wouter are, incepand din 2007, o inima noua, “obtinuta” in urma unui transplant. Recent, la Ironman Mallorca 70.3, a reusit sa devina primul european (si al treilea om din lume) care termina o astfel de competitie, dintre pacientii care au beneficiat de un transplant de inima. Impresionant!!

Gabi alearga pe banda, pentru copii, 24 de ore!

Cei care citesc acest blog au auzit, cu siguranta, de Gabriel Solomon. Numele lui este legat fie de Transmaraton, fie de Ro Club Maraton, fie de TransRomaniaRun, fie de Gerar, fie de Cozia Mountain Run, fie de unele dintre sutele de site-uri si aplicatii pe care le-a produs ca web developer… si lista ar putea continua aproape la nesfarsit :) . Atunci cand nu organizeaza competitii, Gabi participa la ele si nu cred ca a ratat, in ultimii 3-4 ani, vreun eveniment intern de alergare (cros, maraton, maraton montan, ultramaraton), bicicleta, duatlon, triatlon etc. Si nu oricum, ci cu rezultate foarte bune (de exemplu, Gabi s-a clasat – impreuna cu echipa lui – pe locul 3 la Carpathian Adventure 2011, dupa ce a parcurs cu succes toate probele in aproape 45 de ore!).

In weekend-ul urmator (26 mai ora 14.00 – 27 mai, ora 14.00) la Baneasa Shopping City, Gabi va alerga timp de 24 de ore pe banda, in incercarea de a se apropia de recordul mondial de kilometri alergati in aceasta durata timp, care este de 247,45 km. Initiativa este parte a evenimentului Alergam pentru copii, organizat de catre Ro Club Maraton, Smart Atletic, Baneasa Shopping City si Organizatia Salvati Copiii.

Fondurile stranse vor fi donate in beneficiul programului de reducere a mortalitatii infantile derulat de catre Organizatia Salvati Copiii. In cadrul acestui proiect sunt derulate actiuni menite sa combata cauzele prevenibile ale deceselor, atat prin informare si educare in randul viitoarelor mame si la nivelul fiecarei comunitati, cat si printr-o componenta de intervenţie, care presupune asigurarea unei alimentatii sanatoase (suplimente nutritive) femeilor gravide si copiilor cu varsta de pana la 5 ani.

Gabi nu este la prima încercare de alergare de lunga durata. El a mai alergat timp de 12 ore, in cadrul unui antrenament pentru acest eveniment, in care a acoperit o distanța de 95,66 km. Atunci el a alergat efectiv 10 ore și 50 de minute. Acum, Gabi va fi sustinut de 12 prieteni – sportivi de calibru (maratonisti, ultra maratonisti, triatlonisti) cu experienta si cu rezultate foarte bune – unii dintre ei prezentati si pe acest blog sau pe cel al Transmaratonului) – care vor alerga in regim de stafeta toate cele 24h, in paralel cu Gabi. Cei interesati vor putea urmari imagini live pe 42pentruosansa.ro/24h.

Cum il / ii poti ajuta?

- promovand evenimentul pe facebook / twitter etc.
- donand pe site, folosind orice card bancar.
- alergand la proba de King of Speed, o cursa contra cronometru in cadrul careia oricine se poate inscrie pentru a alerga pe o durata de 15 minute. Cel care alearga cea mai lunga distanta in acest interval va câştiga un premiu surpriza. Se vor premia categoriile: Vedete, Bloggeri* si Open.

* Eu m-am inscris la categoria Bloggeri, deci ne vedem acolo…

La final, va las cu cateva statistici emotionante (cel putin din perspectiva unui tata a 2 copii):

  • la nivel mondial un copil moare la fiecare patru secunde… :(
  • In Romania, un copil cu varsta de pana la un an moare la fiecare patru ore… :(
  • Romania are cea mai ridicata rata a deceselor in randul nou-nascutilor din UE, 0.98% in 2010, dublu fata de celelalte tari :(

Bravo, Gabi, iti tinem pumnii si venim acolo sa te sustinem!!!

Motivatie maxima: filmul despre Ironman Tara Galilor 2011

Ironman 70.3 Mallorca s-a incheiat. Urmatorul triatlon din planurile mele, un  Ironman “adevarat”, va fi in Tara Galilor, pe 16 septembrie 2012. Valuri, ploaie, vant, multe urcari…suficiente motive pentru a intelege de ce Ironman Wales a a avut cea mai mare rata de abandon dintre evenimentele similare desfasurate in 2011. Filmul de mai jos, un pic cam infricosator, e foarte bun pentru a afla ce ma asteapta, ca sa stiu cum ma pregatesc vara aceasta; obliogatoriu: multe urcari la munte (atat cu bicileta, cat si in alergare) si cateva reprize de inot la mare, cand va fi mai agitata (poate am noroc si de o furtuna!). O sa fie greeeeu… :)

Povestea primului meu Ironman 70.3 – episodul 3 (ultimul…)

4. Proba de alergare. Ies din zona de tranzit si ma opresc, dupa aproape jumatate de kilometru (timp in care picioarele imi cam tremurau si incercau sa se adapteze la alergat…), direct la food station , unde mananc vreo 10 felii de portocale si 2 banane, fara vreun stres in privinta pierderii catorva secunde si a catorva locuri in clasament. Chiar daca mi-am propus sa alerg semi-maratonul in mai putin de 2 ore, timpul castigat la inot si bicicleta ma fac sa imi modific obiectivul: 2 ore si 15 minute, pentru a avea suficienta energie la finalul cursei. Urmeaza cateva ore de joaca cu copiii pe plaja si un drum de 20-30 de minute cu bicicleta, catre hotelul nostru (din pacate, nu aveam cum sa duc altfel bicicleta :) ). In mod normal, pot alerga un semi-maraton in 1h 35m, dar dupa o ora de inot si aproape 4 de pedalat… nicio sansa! Oricum, revenind la cursa, dupa 2-3 km incep sa ma simt ok si sa pot alerga normal. In ciuda caldurii, faptul ca sunt la ultima proba imi da un elan foarte mare. Aflandu-ma in grupul de concurenti fara pretentii la un loc in prima jumatate a clasamentului, trec pe langa foarte multi triatlonisti care au renuntat la alergare si merg agale. Fara indoiala, alergarea este proba care m-a ajutat sa nu fiu chiar pe ultimul loc… Cele 3 ture a cate 7 kilometri trec foarte greu, parca ar fi un final de ultra maraton.

Dupa cea de a treia tura, urmeaza inca 2-300 de metri pe un pod abrupt, pe care il urc bombandindu-i pe organizatori… :) . Vad zona de finish (mai sunt 100 de metri!) si il aud pe Alex: Tati, tati!! In ciuda regulamentului Ironman, care nu permite accesul copiilor in zona de concurs, il iau pe sus din public si alerg ultimii metri impreuna cu el, in timp ce la statie se aude “….Andrei Ruso :) , from Rumania!”. Ce bine ca s-a terminat!! …Si ca nu m-au descalificat – desi nu ar fi contat prea mult :) ). Imi primesc medalia de si tricoul verde de finisher, apoi intru in zona ‘de refacere’, unde organizatorii ne ofera mancare, bauturi, dusuri (ce bine intra un dus rece!!), asistenta medicala, masaj etc. Imi iau sacul alb (cel lasat la start), ma schimb si ma duc cu familia pe malul marii. Acolo, o invazie de oamenii cu tricouri verzi, care umplu terasele si sarbatoresc terminarea cu succes a Ironman-ului. Din cand in cand, trec pe langa noi ultimii concurenti, multi dintre ei trecuti bine de 50-60 de ani, si care primesc aplauze si urale frenetice din partea noastra, a celor care ne dorim sa avem longevitatea si vitalitatea lor…

Intre timp, am vazut rezultatele oficiale. Sumar:

Inot: 00:55:06

Tranzit 1: 00:09:22 (sa stiti ca nu am dormit… :) )

Bicicleta: 03:51:20 (diferit de ciclocomputerul meu…)

Tranzit 2: 00:04:25

Alergare: 02:11:33

Timp total: 07:11:48

Timp total net (fara zonele de tranzit): 06:58:01

Locul ocupat la categoria 35-39 ani: 279 (din 292 de concurenti :) )

Locul ocupat la general: 1692 (din vreo 1800 si ceva)

5. Dupa finish.

Castigatorul editiei din acest an este germanul Michael Raelert, campionul mondial la 70.3 si fratele unui triatlonist cel putin la fel de celebru, recordman al lumii pe distanta Ironman – Andreas Raelert (care a participat si el, castigand proba de stafeta). Festivitatea de premiere a fost excelent organizata, cu muzica foarte buna (un band live care a cantat niste cover-uri beton), concurenti fericiti, multe poze si povestiri…

Inca ceva: nu am fost singurul care a reprezentat Romania la acet concurs. Aici l-am intalnit pe francezul Ludovic Robert, un tip atletic, de vreo 2 metri, nascut parca pentru trialtloane, care s-a mutat de 8 ani cu afacerile si familia in tara noastra. Are 3 copii, vorbeste perfect romaneste si, de vreo 3 ani, participa frecvent la Ironman, exlcusiv 70.3-uri – fiind pasionat mai mult de viteza decat de anduranta. Recordul lui este sub 5 ore, dar sambata a reusit “doar” 5 ore si vreo 26 de minute…

Asta a fost povestea primului meu Ironman 70.3, o experienta diferita, dar cu nimic mai prejos decat maratoanele si ultra maratoanele mele alergate pe x continente. Cum m-am simtit la finalul lui? Fizic, in cea mai buna forma. Zero dureri si cred ca as fi putut continua concursul, dar in niciun caz nu as fi dus pana la capat un Ironman full (mai ales daca proba de bicicleta nu ar fi fost pe teren plat…). Si, normal, sunt foarte fericit si multumit, pentru ca cele 7-8 luni de antrenament, in special la inot si bicileta, unde istoricul meu era zero barat, au dat roade. Evident, este mult loc de imbunatatit, mai ales in perspectiva Ironman-ului din septembrie si a Double Iron-ului din martie 2013, dar cred ca sunt pe drumul cel bun…

PS – Le transmit salutari si le tin pumnii conationalilor nostri care participa pe 20 mai la Ironman 70.3 St. Polten (Austria). Va fi un grup numeros!